DIN CAUZA CONDITIILOR METEOROLOGICE, GALA PREMIILOR TNL NU SE MAI TINE ASTAZI
Maine seara, de la ora 17, va asteptam la Palatul Parlamentului pentru a participa la cea de-a cincea editie a Galei Premiilor TNL. Evenimentul se va desfasura in sala Alexandru Ioan Cuza si intrarea se va face pe la intrarea C1.
Va prezenta domnul Cristian Topescu si printre surprizele pregatite se numara un spectacol muzical oferit de niste tineri talentati, prezentarea unui film despre TNL si intoarcerea in timp alaturi de inaintasii nostri, care au condus organizatiile tinerilor liberali inainte sau dupa perioada comunista.
1 000 de tineri liberali si-au anuntat prezenta alaturi de prietenii nostri, fie liderii partidului, fie sustinatorii nostri dragi.
Va astept acolo sa imi tineti pumnii, poate culeg si eu vreo mentiune si bineinteles, sa ne fiti alaturi la unul din cele mai frumoase evenimente organizate de vreo grupare politica din Europa de Est.
Adevarul ramane, indiferent de soarta celor care l-au servit.
Iubesc pamantul tarii mele, asa cum ii iubesc si trecutul. Basarabia e copilul Romaniei, copil care are nevoie de dragoste, nu de banii cu care ii multumim pt. campanie electorala, ca nu e o fata pe care vrem sa o agatam.
I-am oferit dragostea mea Basarabiei in Piata Universitatii sau la orice alta manifestare am putut. In primavara, daca nu intervenea interdictia eram gata sa ma duc in Chisinau pt. a ii ajuta pe fratii mei de acolo. Sunt gata sa stau in prima linie in cazul in care romanii de pe dreapta sau de pe stanga Prutului vor sa ceara unirea Romaniei.
Este datoria mea de roman, datoria mea de crestin, datoria mea de liberal. Gheorghe Bratianu, un inaintas al crezurilor mele, a sustinut teza continuitatii romanilor in spatiul carpatico-danubiano-pontic si nu a renuntat la adevar, desi a suferit cumplit din cauza asta.
Nu a renuntat omul pe care il cinstim astazi, pe 3 februarie, data in care s-a nascut, la nimic cand a trebuit sa apere dreptatea, adevarul si neamul. Desi putea sa paraseasca tara si sa scape cu viata, a preferat sa isi cunoasca sfarsitul odata cu alti inaintasi liberali sau taranisti.
A lasat in urma sa atat exemplul omului politic, care imi aduce aminte in fiecare zi de ce am datoria sa duc mai departe lupta Partidului National Liberal, cat si scrierile sale, in frunte cu O enigma si un miracol istoric: poporul roman.
Traian Basescu o sa fie intotdeauna preocupat de PSD. Creatia sa, PD, se defineste prin comparatie cu PSD. Diferenta dintre PSD – ul de acum o vreme si PD – ul de astazi este ca PSD – ul nu a deraiat niciodata doctrinar. Chiar daca nu au facut niciodata politica saracilor, macar au insistat mereu cu ideea ca sunt de stanga.
Mircea Geoana nu il deranjeaza prea mult pe Basescu. Pana acum o vreme ii convenea mult. Managementul lui Geoana a facut ca PSD – ul sa obtina cele mai multe voturi la alegerile parlamentare din 2008, dar slabiciunile sale l-au facut sa accepte intrarea la guvernare, impusa de Mitrea si unii baroni, ceea ce a oprit PSD – ul din crestere. Basescu l-a preferat si a sustinut in subsol intrarea lui Geoana in turul 2.
Nici Adrian Nastase nu ar trebui sa il deranjeze pe Basescu. A devenit presedinte pe opozitia la personajele Adrian Nastase si Ion Iliescu. Nu cred ca il vrea in puscarie. Daca ar inchide toate personajele dubioase din politica, atunci cei mai fanatici sustinatori ai lui ar trebui sa recunoasca ca nici el nu e individ prea curat. In plus, a locuit cu Nastase o vreme in aceeasi casa, asa ca oricat de nemilos este presedintele, nu cred ca isi propune totusi sa il inchida.
Mitrea, insa, pare insa cea mai sigura solutie pt. Basescu. Nu sunt sigur daca nu cumva Basescu nu il doreste integrat in planurile lui Nastase. Un PSD cu Nastase din nou in prima linie ar fi foarte usor de acuzat de catre PD si Basescu.
Mai e timp, mai e de calculat, mai e de acuzat. Imi e greata de ce se intampla, insa, in justitie. Se arunca momeala un primar aflat in dizgratie si un fost ministru si sunt atacate personaje importante din celelalte partide.
A avut grija de o flota. Unde este flota?
A fost deputat de Vaslui. Vasluiul a devenit cel mai sarac judet din Romania.
A fost ministrul transporturilor. Imi arata si mie cineva o ulita consolidata?
A fost presedinte al Partidului Democrat. Unde e democratia din partidul acesta?
A fost co-presedinte al Aliantei DA. S-a distrus alianta.
Este presedintele Romaniei. Unde e mandria romanilor?
Pe 2 aprilie ii spunem ca NU este presedintele nostru !
Umilul meu blog are onoarea sa gazduiasca astazi un om special. Nu, nu e vorba de Mario Vargas Llosa, in cazul in care titlul va face sa va ganditi la el, ci de Maria Radeanu, o tanara ca orice alta tanara valoroasa de pe la noi, care a trebuit sa plece la studii in strainatate ca sa se poata manifesta.
London Metropolitan University, sectia Architecture and Spatial Design se ingrijeste de educatia romancei noastre care e in stare sa puna pe hartie capodopere de genul:
Impactul cu Europa de Vest, mai exact Marea Britanie a fost destul de mare, deşi călătorisem înainte, fiind absolut fascinată de cultura, şi modul lor nonşalant de viaţă, am aflat pe propria-mi piele că a locui aici e cu totul altfel. Viaţa e aşa agitată încât uneori ai impresia că oraşul mănâncă oamenii, le consumă energia şi în special spiritul. Peste tot vezi milioane de oameni, toti scoşi din acelaşi tipar, în care costumul a devenit o uniformă, o mască a personalităţii.
Şi unde ne mai regăsim noi în acest haos urban, în care preocuparea primară este banul şi calea spre succes? Nu ne regăsim în interior, în spaţiul domestic, ci ne regăsim atunci cand permitem interiorului să comunice cu exteriorul, atunci când lăsăm o parte din noi altcuiva sau altundeva
Arta pare a fi soluţia optimă pentru regăsirea umanităţii noastre, indiferent de forma pe care o îmbracă ea: fie pictura, muzică, literatură, fotografie sau arhitectură, este cea care ne redă pe noi, societăţii şi societăţii pe noi. Încetăm să mai fim mecanisme ale globalizării, ale soctietăţii de tip „corporate” atunci când intrăm într-un muzeu, atunci când citim o carte sau atunci când admirăm o clădire ce sfiază regulile fizicii şi ale imaginaţiei
Şi totuşi, toţi suntem atraşi de verva, de suflul oraşului, de agitaţie, de aglomeraţie, de rapiditate, de progres, de ştiinţă, de tehnologie, poate din dorinţa acerba de a aparţine unei comunităţi şi implicit unei culturi, poate din instinctul de turmă, poate din ignoranţă. Nimeni nu poate răspunde sau poate? Trebuie să privim în afara cutiei pe care mediul urban ţi-o implementează şi să calculăm la rece procesul dezumanizării noastre.
Privind obiectiv situaţia ajungem să ne întrebăm dacă putem să renunţăm la individualitatea noastră, la dorinţele şi aspiraţiile proprii pentru a ne integra în acest cerc vicios. Suntem în stare să renunţăm la beneficiile pe care, aparent, ţi le oferă universul iluzoriu al urbanităţii? Răspunsul prompt al realităţii diseacă în mii de părţi visul individualismului, care în ochii contemporanităţii s-ar traduce printr-o izolare completă de spaţiu, de timp, de orice dimensiune a palpabilui al materialităţii cauzând o ruptură indestructibilă între eu şi societate, între eu şi realitate, între eu şi raţiune.
Natura duală a omului ca fiinţă raţională şi spirituală a fost tratată de numeroşi filozofi, însă eu voi relata din perspectiva studentului la arhitectură. Vorbeam anterior de catharsisul prin artă (indiferent de natura acesteia) ca fiind elementul ce conferă un anumit balanţ între eul social şi cel spiritual. Or, arhitectura este diferită de celelalte arte prin simplul fapt că implică în mod direct individul prin habitat. Este considerată arta supremă deoarece nu există doar un scop estetic sau artistic, ci există şi unul practic în sensul că este creată pentru a deservi oamenilor şi implicit societăţii şi aici se creează dezechilibrul urbanităţii: mulţi arhitecţi uită de rolul pe care îl au sau ar trebui să îl deţină în conturarea realităţii de care vorbeam anterior, ajungându-se proiectarea unei lumi mecanizate, insipide, fără farmec.
Poate pentru restabilirea echilibrului ar trebui ca fiecare arhitect şi implicit student la arhitectură să aducă, prin proiectele sale, mai aproape individualismul in spaţiul urban, să reducă omul în centrul universului, sau să detensioneze atmosfera claustrofobică a aglomeraţiei contemporane, caracterizată prin structuri masive din oţel, beton, sticlă sau cărămidă…
Cum ar putea sa raspunda Honorius sau EBA la asta? 
O comisie din care nu ar trebui sa lipseasca Aliodor Manolea si Florin Salam au de dezbatut zilele astea starpirea simbolurilor socialiste din sufletul PD-ului.
Reamintesc, pt. oamenii de dreapta din PD, oameni cu viziuni liberale sau crestin-democrate, ca PD-ul a preluat patrimoniul FSN-ului pt. a duce mai departe stanga europeana imaginata de Petre Roman.
Stanga social-democrata a fost folosita ca tema si de domnul Traian Basescu sa cucereasca ultima forma de democratie din partid si sa-l transforme in partid unic, dupa modelul partidului in care si-a inceput domnul presedinte cariera politica, PCR.
Fostii lideri ai PD, Petre Roman, Duvaz, Adrian Severin sau George Serban probabil ca pot sa spuna mai multe despre planurile partidului transformat in mamut ideologic de Basescu, Berceanu, Blaga, Videanu sau micul utecist, Boc, cunoscut pt. juramintele sale profunde.
Asa ca, domnilor, o comisie pt. consolidarea dreptei in partid, mister Negoita trebuie sa o conduca.
Le multumesc prietenilor blogosferici, Sebra si Paul pt. premiul S.S. pe care umilul meu blog il primeste cu capul plecat in fata stimatilor scriitori care s-au gandit si la mine.
Regulile sunt:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.
Am atatia prieteni pe care as vrea sa-i premiez, dar o sa-i enumar acum decat pe Rozana, Ioana, Marius, Dan, Octavian pt. blogurile lor care ar merita mult mai mult promovate.
De altfel, ca tot am primit de doua ori premiul, imi permit sa il acord si dragilor de Lilick, Roxana, Dramo, Gabriela si Vania pt. meritul de a ma face la cateva ore de a ii verifica, daca nu cumva nu au mai postat ceva.
Va multumesc !
Va propun sa cinstim astazi ziua de 24 ianuarie si amintirile care ne leaga de aceasta zi:
La data de 24 ianuarie 1859, Adunarea Electiva a Tarii Romanesti il sustine pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, realizandu-se astfel Unirea Principatelor.
La data de 24 ianuarie 1862, are loc deschiderea primul Parlament unic al Romaniei. Domnitorul anunta unirea definitiva a principatelor, iar Bucuresti devine capitala tarii.
Tot in data de 24 ianuarie, dar in 1990, se adopta imnul de Stat al Romaniei – “Desteapta-te, Romane” ( versuri – Andrei Muresanu; muzica – Anton Pann) .
Adaugam pentru realistii intransingenti ai timpului, care nu pot intelege decat rezultatele imediate si simtite, ca aceasta problema a culturii este si o chestiune de rentabilitate. Lipsa valorilor spirituale si morale in viata unui popor ne duce la constatari triste: micsorarea capacitatii productiei economice, intunecarea intelegerii politice, otravirea vietii sociale.
Sunt vorbele lui Dimitrie Gusti pline de insemnatate astazi?
Ministrul finantelor ameninta 100 000 de bugetari. Un lider sindical crede ca numarul se va ridica la 300 000. Anul trecut spatiul privat a facut eforturi imense. Micii intreprinzatori au spus adio pietei. Asistam la micsorarea capacitatii productiei economice?
Anul trecut, un premier a fost respins de presedinte desi se bucura de sprijinul unei majoritati parlamentare. Avem parte astazi de premierul care a condus primul guvern demis de Parlament. Asistam la intunecarea intelegerii politice?
Anul trecut, bugetarii protestau in fata Palatului Victoria de foame. Anul acesta, alte miscari sindicale au iesit in strada si se ameninta cu alte miscari masive. Asistam la otravirea vietii sociale?
Asistam la moartea statului cultural?
Este presedintele un promotor al culturii ? Presedintele care ne considera tampiti, pe noi, produsele scolii romanesti.
Este presedintele care si-a sustinut fiica in campania pt. alegerile euro-parlamentare, un model cultural? Sau fiica presedintelui, ca europarlamentar, este un model?
Este presedintele care a sustinut o doamna anchetata dupa prima tentativa de a administra un minister, sa administreze doua, un model? Sau doamna sustinuta de presedinte, ca dublu-ministru, este un model?
Este presedintele care il sustine pe “seful mafiei personale a lui Adrian Nastase” pe postul de ministru al Apararii un model? Sau domnul – sef al mafiei personale a lui Adrian Nastase, din functia sa de ministru al Apararii este un model?
Este presedintele care isi protejeaza fratele, suspectat ca ar face trafic cu armament, un model? Sau este fratele presedintelui, ca membru al familiei prezidentiale, un model?
Este presedintele care isi gaseste adapostul la posturi de televiziune care promoveaza un divertisment ieftin, un model? Sau sunt posturile de televiziune care se ocupa de cautarea fantomelor sau de promovarea manelelor, institutii care promoveaza cultura?
Eu, Lilick si miile de aderanti la grupurile no basescu day create pe diferite retele de socializare credem ca nu avem dreptul sa asistam prin tacere la moartea culturii.
no basescu day nu este o actiune politica, nu este instrumentata de nici un om politic si nu e o invitatie de iesire in strada si hulire, ci o zi in care recunoastem ca nu avem presedinte, dar avem … vointa sociala.
Chestionar primit de la Michaela, via Madi :
1) Ce ai schimba in trecutul tau?
Nu as putea sa regret decat oamenii care s-au plimbat prin viata mea si au disparut. Probabil ca pe viitor o sa incerc sa cinstesc trecutul meu aducand inapoi unii oameni, desi o sa fie greu. In rest, nu am prea multe de regretat.
2) Ce crezi despre predictii? Crezi ca exista oameni sau popoare care pot prevedea viitorul?
Nu cred in predictii, profeti sau carisma. Cred insa in Dumnezeu, vocatie si harisma, asa ca am putut si eu sa presupun ca se vor intampla unele chestii. Popoarele nu pot sa prevada viitorul, dar pot sa se ingrijeasca de el.
“Sunteti, domnilor, reprezentantii unui popor care este mandru si poate fi mandru de trecutul sau, si care trebuie sa aiba mare incredere in viitorul sau. Nu scadeti rolul pe care el trebuie sa-l aiba in lume, fiti cat de modesti pentru persoana dumneavoastra, nu fiti modesti pentru poporul pe care il reprezentati” zicea Ion I. C. Bratianu, crezand ca o sa il ascultam si o sa ne ingrijim de un viitor mandru si prosper al tarii noastre. Nu a putut sa prezica “aplauzele” presei straine pt. doamna Udrea, dar a putut sa prezica aplauzele lui Obama pt. Rada Mihalcea.
3) Ti-e frica de un viitor necunoscut?
Imi este frica de rezultatul incapacitatii si nesimtirii celor care ne manageriaza resursele, imi este frica de o posibila “recompensa” pt. poporul care tace cand se apropie incapacitatea de plata si nu pot decat sa stau cu mainile impreunate si sa ma rog.
4) Ce ai invatat in 2009?
Mi-am intarit convingerea ca nu o sa fiu niciodata singur. Dupa cum am spus, singura mea avere sta in oamenii de bine pe care i-am simtit aproape intotdeauna.
Le lepsuiesc pe distinsele mele prietene blogosferice Lilick, Ioana, Rozana, Dramo, Sibilla, Sebra si Andrada, in cazul in care au chef sa raspunda la chestionar. 
